Munca este bratara de aur, asta o stim cu totii, dar putini realizeaza ce accidente ingrozitoare se pot intimpla la locul de munca. Plictisul de birou se poate transforma cu usurinta intr-o furie distrugatoare, schimbind pasnicii programatori in fiare insetate de singele lui Patric.

Deoarece astazi era deosebit de cald iar pentru seara fusese anuntata o petrecere, am achizitionat un pistol cu apa, in scopul stropirii colegilor din dotare. Cum puteam oare ghici ca apa din pistol le va trezi colegilor instincte atavice si ca vor reactiona, mustind de apa si de furie, cu forte reunite? Cum as fi putut oare banui ca o simpla stropire cu citiva mililitri de apa din pistol va duce la o batalie dusa cu toate fortele posibile, folosind toate recipientele disponibile in firma, de la cana la galeata?

Francezii au taiat-o devreme cu lasitatea specifica natiei, pe cind combatantii inca se incalzeau… sau se racoreau, depinde din ce punct de vedere privim. Umezeala din haine era la un nivel mediu, alcoolemia crestea, asa ca am aplicat principiul frantuzesc “aux grands problèmes, les grands moyens”. Am adunat toti toate vasele pe care le-am gasit si am incins o bataie cu apa de mare clasa, in urma careia hainele erau leoarca iar apa de pe jos depasea un centimetru in unele locuri. Nu stiu cine poate vizualiza o bataie cu apa intre treizeci si ceva de adulti, dar e o chestie pe care eu n-o sa o uit usor.

Cum nivelul de alcool din singe depasise limita admisa pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, unul din combatanti nu a fost atent la manuirea unei sticle cu care ma stropea de zor, asa ca mi-a infipt-o in cap, ocazie cu care l-a si spart. Cei mai treji si-au amintit de existenta unei truse medicale in firma, dar pina sa ajung la ea am mai primit o galeata de apa drept in piept, de am crezut ca a venit uraganul si la noi. Sper ca nu am inundat pe nimeni.

Bandajul mi-a fost aplicat putin mai tirziu de carte doua doamne extrem de ude dar oarecum lucide precum si de catre doi masculi extrem de beti si extrem de uzi, rezultatul fiind un bandaj à la Hercule, neconvingator se pare, dat fiind ca restul colegilor la fel de beti si la fel de uzi au incercat sa-l dezlipeasca pentru a se convinge ca dedesubt e intradevar o rana. Probabil ca la urmatoarele petreceri o sa trebuiasca sa port o casca de protectie.

Atacatorul meu s-a simtit destul de vinovat pentru lovitura involuntara, aceasta ducind la noi bancuri pe seama lui si a mea… a fost inedit, desi m-am lovit m-am distrat de minune. A trebuit sa plec acasa cind deja incepuse sa-mi fie frig, de la umezeala extrema din haine. Pistolul s-a rupt, betivanii luptindu-se pe el. Unul dintre colegi a incercat sa-l repare si era sa murim toti de ris la comentariul altui coleg (toti programatori) cind primul coleg l-a desfacut: “acum il porneste in debugger”.

In concluzie? Era sa mor. Profetia era sa se indeplineasca. Daca data viitoare am ghinion de un coleg mai solid… o sa mor!!!

This entry was posted on Wednesday, June 28th, 2006 at 22:24 and is filed under o sa mor. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.